Paris 2011 - Prima zi

(Ziua I-a    Ziua a II-a    Ziua a III-a    Ziua a IV-a    Ziua a V-a    Ziua a VI-a
Ziua a VII-a    Ziua a VIII-a    Ziua a IX-a    Ziua a X-a    Ziua a XI-a)

---

Zborul fusese, dupa cum ne asteptam, obositor, dar acum apartine trecutului indepartat.



De la aeroport am luat trenul si prima impresie a fost ca locurile sint aproape ca in România, desigur mai aranjate, dar, in spirit, ca in România. Din fericire, cind ne apropiam de oras trenul a intrat sub pamint, iar de acolo am continuat cu metroul, asa ca primul contact cu Parisul adevarat, primul chip cu care Parisul ne va ramine in minte, nu a fost alterat de peisaje feroviare, ci l-am descoperit abia cind am ajuns la statia "noastra", Sévres - Babylone: intersectia a trei bulevarde.

Ne-am orientat usor pina la hotel si, dupa ce ne-am scuturat oboseala calatoriei,



am iesit la plimbare: Rue de Sévres, Rue du Four, Rue de Rennes pina in Saint Germain des Prés. Aici am aruncat o privire spre Café de Flore si Café Les Deux Magots si am intrat in catedrala.





Intentia noastra era sa ajungem la Notre-Dame, dar n-am urmat un traseu fix, optim, ci umblam pe unde ne tragea curiozitatea. Am continuat pe Boulevard Saint Germain, Rue du Bac si am traversat Sena pe Pont Royal. Nu stiam locurile si chiar daca studiasem hartile de pe Google de mii de ori, perspectiva de la nivelul strazii ne lua pe nepregatite. De pe pod aveam in sfirsit o priveliste larga a locurilor. Imediat in aval, pe malul sting, era Musée d'Orsay,



pe partea cealalta Jardin des Tuileries, iar drept in fata Grand Palais.



In amonte, se vedeau turle de biserici si, peste acoperisuri, cele doua turnuri ale catedralei Notre-Dame.



Am continuat traversarea pe pod si chiar cind sa ajungem pe malul celalalt, o privire aruncata inapoi a descoperit, deasupra muzeului Orsay virful Turnului Eiffel.

Pe malul drept, drept in fata, privirile ne-au fost atrase de o cladire lunga, frumos si bogat impodobita. Abia dupa ce am facut citeva poze ne-am dat seama ca era insusi Palatul Louvre.









Asa ca am intrat in curte sa facem un scurt tur de recunoastere. In mijlocul curtii, faimoasa piramida de sticla, desi mai mica decit ne asteptam,



iar in partea cealalta, un arc de triumf, si el, destul de mic.



Nu-mi venea sa cred ca era chiar arcul Carrousel. In general, toate cladirile faimoase de care auzisem pareau, vazute cu ochiul liber, mai scunde decit silueta pe care faima lor ne-o crease in minte.

Am intrat putin pe Pont des Arts,



am compatimit o viitoare portie de foie gras




si am traversat in Île de la Cité pe Pont Noeuf, pina la Notre-Dame.



Am traversat pe malul sting la Saint Michel, unde am descoperit cea mai buna inghetata din lume, dupa care ne-am intors la hotel si ne-am culcat. Dar la 8 seara F. a tras de noi si am iesit iarasi in oras. Am facut in mare, drumul invers: mai intii, cina in zona St. Michel, cind, neasteptat de curajos, F. a a avut initiativa de a comanda picioare de broasca.

Dupa cina am trecut iarasi Sena la Notre-Dame si apoi am continuat pe intuneric pe linga Louvre. Motociclistii luind curba in viteza pe linga minunata cladire luminata te faceau sa te gindesti la finalul din "Roma" lui Fellini. Iar sub faleza, chiar pe malul apei, naistii peruani isi stabilisera tabara si cintau si dansau, dar acum numai pentru ei si purtind haine contemporane. Un terchea-berchea s-a apropiat de grupul lor si le-a cerut vin, iar ei, ospitalieri, au cautat printre nenumaratele sticle de pe patura pina cind au gasit ceva pe fundul uneia.

Am traversat pe Pont Royal si apoi pe bulevardul St. Germain pina acasa.

Boston/Cambridge 2011

O iesire de weekend in Boston.

Prima imagine a Bostonului - din avion, departe, jos, in dreapta, zgirie-nori de jucarie ai unei metropole necunoscute intrerupind, in ceata diminetii, monotonia terenului plat care urmase traversarii culmilor nordice ale Apalasilor. Doamna cu aspect de bunica grasa si grijulie de la firma de inchiriat masini care ne descria ruta pe care trebuia s-o urmam ("Chiar nu vreti sa inchiriati un GPS?" "Nu, avem telefoanele." "Treaba voastra, dar mie nu mi-a mers ieri telefonul...") - practic, o scena de comedie pentru ca niciun om normal n-ar fi putut memoriza multimea de informatii pe care o varsa pe capul nostru: o luati la stinga, dup-aceea continuati pe dreapta, tot pe linga riu, la bifurcatie o luati la stinga, dar tineti banda din dreapta, la al treilea semafor o luati la dreapta, dupa care treceti de doua benzinarii si ajungeti la un sens giratoriu din care iesiti la a doua iesire, dupa care...

Vremea e foarte frumoasa, aerul clar, albastru, iarba de un verde proaspat. Pe malul riului o sumedenie de oameni fac jogging. Pe apa, barci de canotaj. Dintr-o privire se simte atmosfera de oras universitar anglo-saxon.

Banuim ca am ajuns in Cambridge, dar nu chiar unde trebuia. Fatal, ne ratacim. Intreb un vinzator pre numele sau Grigor. Acelasi gen de sfaturi pe care ni l-a dat "bunica" de la aeroport. Pare destul de aproape totusi. Dar ne ratacim iarasi. Intreb o soferita care tocmai si-a parcat masina. De data aceasta se pare ca ne-am ratacit si mai rau. Indicatii in acelasi stil. Ne invirtim. Strazi cu sens unic. Iarasi intrebam. Un tinar pe bicicleta cu ochelari si mutra de student destept:
- Daca puteti iesi din Harvard Square...
- Care e Harvard Square, asta?
- Da, asta.
Cer doar directia generala, nu amanunte. Acum adoptam strategia pasilor mici, de apropiere in etape. Si astfel, pina la urma ajungem. Uff! Reintilnirea!

La Starbuck's, planuri de petrecut ziua.
- Unde vrei sa mergem?
- In Harvard Square.
- Ce vrei sa vezi acolo? Noi am trecut deja de doua ori prin Harvard Square!
Inarmati cu hartile de la hotel ne simtim mai curajosi si folosim masina. M ne spune ca aici, in Cambridge, strazile s-au construit de-a lungul drumurilor de vaci, de-aia sint asa de intortocheate.

Harvard Square:



Harvard:














(Arcada asta e o minune acustica: o soapta rostita in partea stinga a usii este preluata de curbura zidului si amplificata astfel incit cine sta in partea dreapta a usii aude foarte clar ce a soptit celalalt!)





In Cambridge:



Ne hotarim sa petrecem a doua parte a zilei in Boston. Traversam pe Longfellow Bridge. F povesteste intruna despre Paul Revere. ("Da' cine-i Paul Revere asta?!")
Ajungem la ocean. In apa, niste barje ruginite. F: "Vor sa scoata ceaiul."







Luam prinzul la Legal Sea Foods, dupa care vizitam acvariul ca sa vedem ce-am mincat.




Se apropie seara. F vrea sa traversam pe Zakim Bridge. Nu ne e in drum, dar ne-om descurca noi. Ajungem in Charlestown si, evident, ne ratacim. Urmarim harta: "..., Bunker Hill, ..." F: "Bunker Hill?! A, da, aici a fost si batalia de la Bunker Hill!"

Pina la urma ajungem in Cambridge si la hotel. E intuneric. Noi, adultii, nu vrem decit sa facem dus si sa ne prabusim in pat. Dar F vrea sa mai iesim.
- Unde?
- In Harvard Square.
Si asa ne plimbam iarasi vreme de un ceas, pe toate stradutele din jur. Intram si intr-o librarie, Harvard Book Store. Aici am gasit o carte de Gregor von Rezzori, un austriac sicilian nascut la Cernauti care si-a petrecut o parte din tinerete in Bucuresti si apoi ca ofiter in armata romana si care, la batrinete, cind s-a intors sa viziteze Delta Dunarii, a fost intimpinat pe aeroportul Baneasa de vamesa de la controlul pasapoartelor cu cuvintele "Bine-ai venit, feciorule!" Iar F a descoperit Nostalgia de Cartarescu in engleza. La inceputul cartii, un scurt ghid de pronuntie romaneasca: "Accentul cade intotdeauna pe prima silaba. De exemplu, Cálea Móşilor, Mírcea Cártărescu..." N-am cumparat-o. La urma urmei e mai bine pentru cultura romana sa stea acolo, s-o vada si altii.

---

A doua zi mergem la MIT. Mai intii, MIT Museum, apoi ne invirtim de colo-colo.









Cel mai mult mi-a placut Stata Center, o minunata nazdravanie iesita parca din Cabinetul Doctorului Caligari:

  

  

  

Apoi, pentru ultimele ore, am trecut iarăşi în Boston. Am traversat cu viteza melcului Harvard Bridge. În spatele nostru, pe o motocicletă japoneză albastră, strălucitoare, cu linii moderne, o tipă, cu cască mare, neagră-roz, cu vizor şi mască, cu fire de iPod ieşindu-i de sub jacheta de piele. Pe banda vecină, care se tîra încă şi mai încet, trei boşorogi plictisiţi pe motociclete Harley Davidson. Cînd îi depăşim, se înviorează brusc. La vederea tipei, ălora le ies ochii din orbite, se ridică în şa şi nu mai au stare. În oglinda retrovizoare mă uit la întregul spectacol. Ăia trei fac pe dracu-n patru, trec pe banda noastră şi se strecoară printre maşini pînă o ajung şi o înconjoară. În clipa aia toţi patru se opresc, uită de trafic şi de tot (oricum nu ne mişcam cine ştie ce) şi începe un taifas în toată regula. O întîlnire amuzantă a doua culturi motociclistice opuse. Pe de o parte tipa echipată ca la carte, pusă la punct, în ton cu viitorul, iar de cealaltă, cei trei, duhnind a tradiţie, graşi, cu bărbile şi mustăţile lor sure, cu braţele goale, cu căştile în stil militar, austere emisfere de metal acoperindu-le creştetul.

Cu chin, am găsit un loc de parcare (pe străzi avea loc o paradă a comunităţii greceşti, de-aia era aşa înghesuială) şi ne-am plimbat pe Newbury Street în lung şi-n lat şi ne-am zgîit la vitrine. Am mincat şi apoi ne-am despărţit. Am ajutat-o pe M până la metrou după care am rămas cu F şi timp de încă două ore ne-am plimbat pe lînga John Hancock Tower şi apoi iarăşi pe Newbury St pînă la capăt.




The Berkeley at 420 Boylston

John Hancock Tower:

Asta a fost tot.

România 2010

Azi ne-am intors din Romania. Rezumat pe zile:

30 iunie (miercuri noaptea spre joi) In avion, pe locul din stinga mea, un baiat ceva mai mare decit F doarme adinc. Atit de adinc incit nu-l pot trezi nici stewardesa care serveste masa, nici maica-sa, venita de pe unul din locurile din spate. Tipul e complet teapan. Imi fixez privirea pe spatarul scaunului din fata si-mi intepenesc si eu corpul, asteptind din clipa in clipa sa aud tipatul de groaza al mamei la descoperirea fiului mort. Dupa lungi clipe de asteptare infioratoare, simt cum corpul de linga mine se inmoaie, ridica un brat si deschide ochii. M a fost martora la intreaga intimplare si ride de mine cind, din ochi si miscarile buzelor, ii povestesc prin ce am trecut.

1 iulie (joi) Aterizarea in T. Prompta revolta interioara la vederea orasului care nu reuseste sa scape de aspectul rapciugos. Blocul si liftul nu fac decit sa intareasca deprimarea. Dupa amiaza plimbare in P-ta Operei sa vedem daca soarta ne va scoate in cale vreo fata cunoscuta. Si ne-a scos! Mai intii, un tip de la Comu' pe care nu stiu cum il cheama. Apoi, la o terasa, Io.Br. Si mai apoi, inspre Adam Muller Guttenbrunn, Cor.G! Si am ajuns sa ne intrebam daca, tinind cont ca deja am vazut cite un reprezentant din cam toate categoriile de persoane pe care aveam de gind sa le intilnim, nu ne putem intoarce imediat in Toronto?

2 iulie (vineri) G.U. ne duce, pe F. si pe mine, la V. Strada principala, un santier din cauza lucrarilor de canalizare. Acasa simt prezenta o absenta. Pentru diferenta, sap in gradina (sa vad prin ce se deosebeste solul de acolo de cel din "gradinuta noastra"). Apoi cu F. o scoatem pe m. la plimbare, pina la riu (poze pe pod) si apoi, in circuit, acasa. La cafea in casuta, sed pe scaunul pe care statea b. si ma minunez in sinea mea descoperind ce post bun de observatie a tot ce se intimpla pe strada este. Am o scurta experienta extracorporala si ma vad de pe scaunul din partea opusa ("scaunul meu"), batrin, cu cescuta de cafea in mina, exact ca b.
Seara (asta sau intr-una din cele care au urmat) ne entuziasmam la inflorirea chinezoaicelor (evening primroses).

3 iulie (simbata) S. cu familia, la noi.

4 iulie (duminica) Mai intii, fac poze in fata bisericii unei nunti "cu caleasca" si covor rosu. De la prinz incolo, in VK, cu G.U. la "cabanuta" lor.

5 iulie (luni) Pregatiri de plecat pe munte. Drum la VK cu n. si Dl Bu. pentru ceva revizie auto. Intru la restaurantul Dr**** si iau fiecaruia cite o apa minerala.

6-8 iulie Retezat

9 iulie (vineri) De dimineata, la "seceris". Adica la urcat saci de griu pe/in masina. Totul dureaza cam jumatate de ora, dar e interesant, in ciuda caldurii si grabei. Combina - spre deosebire de monstrul pe care il aveam in minte in copilarie, nu e, de fapt, nimic altceva decit un gigantic lawn-mower. Griul recoltat, in care gasesc cosasi intregi (vii sau morti) sau taiati in bucati. Apare chiar si un avion de agrement care apoi dispare, pentru aterizare, dupa dealul de peste riu.
Dupa amiaza, impreuna cu F., in vizita de adio la S. Adios.
Seara, ajuns la T. cu trenul. Pe tren, conditii foarte omenesti. O trupa de copii in excursie face poze. In gluma, intru si eu in cadru. Din fericire, cea care se pregatea sa faca poza ma observa in ultimul moment, altfel as fi fost eternizat in fotografia unor necunoscuti sub intrebarea "Dar ala din stînga-sus, cu mutra aia natînga, cine-i?"
Inainte de culcare incerc sa invat sa fac nod la cravata dintr-un clip de pe YouTube. Imposibil, desi in teorie pare floare la ureche.

10-11 iulie Revederea.
De ceva timp ajunsesem sa ma impac cu legea firii cum ca anii trec si sa consider ca e bine pentru planeta Pamint ca noi ne ducem si populatia se primeneste cu exemplare mai bune. Dar la cursul festiv si apoi la restaurant au fost destule ocazii in care am simtit ca as fi putut zice "Clipa, opreste-te!"

11 iulie (duminica) Plecat toti trei la L., la fam. M. O surpriza placuta: acolo e si mama lui F., pe care n-o mai vazusem de foarte mult timp. Casa veche, mare, buna si faina. Nu poti sa n-o lauzi. Jucam darts cu copiii. Vazut finala camp. mondial de fotbal. Inca nu mi-am dat seama daca a fost un meci bun sau slab.

12 iulie (luni) Tot la L. Dimineata ma scol foarte devreme si astept singur in sezlong aparitia primelor raze de soare. Pisica imi sare in brate si o mingii absent in timp ce citesc Jerome K. Jerome, Trei pe doua biciclete. Dupa micul dejun jucam, ca in vremurile bune, whist.
O. ne ia cu masina din L. si ne duce la V. La sosire ne asteapta trei tavi pline de ciuperci, gata de pus in cuptor. Mai bine asa: n-as fi suportat raspunderea de a alege in padure ciupercile comestibile.



13 iulie (marti) La VK sa-mi intilnesc colegii sahisti (Z., V., D.Ji., dl. M., O.). Blitzuri la Dr****. Impreuna cu V., una sticla vin rosu de Recas/pers. Si totusi, am jucat binisor.
Seara, acasa, asezat pe scaun, cu un pahar de vin si aparatul de fotografiat alaturi, pindesc inflorirea chinezoaicelor.

14 iulie (miercuri) Iarasi la VK, sa cumparam canapea. Sarbatorim incheierea cumparaturilor pe terasa, la Tic-Tac, cu m., n. si M. Dupa ordinea in care ni se toarna in pahare ne dam seama ca la chelner respectul fata de client este ierarhizat in functie de taria bauturii comandate si apoi a tineretii.
Spre seara, tanti M. cu trenul de la Bv.

15 iulie (joi) De dimineata vine la noi Mar. La prinz avem fazan (si ne intrebam daca nu cumva e simbolic acest cadou primit de la vinatorul caruia i-am vindut terenul pe care a fost vinat). Ultima vizita in gradina: multi (mult prea multi!) nuci tineri. Dupa amiaza plecam din V.
Pe drum, o ultima privire aruncata monumentului in forma de sabie daca dintre Orastie si Simeria. Un monument care se vrea coios, respirind mindrie pentru vitejia si forta strabunilor, dar daca te uiti mai atent, vezi in virful sabiei (nici macar urmind curbura specifica a armei) o micuta sirma de paratraznet, caraghios apendice modern fara de care din fala si gloria anticilor stramosi se pare ca s-ar alege scrumul. Ne amuzam ca, de fapt, o lovitura de traznet bine tintita n-ar fi tocmai de lepadat pentru ca ar da intregului ansamblu o patina istorica de mare efect. Apoi, oprire in D., unde-i vizitam pe B. & M., abia sositi din Irl. In sfirsit, in T., seara, ies cu M. in P-ta Unirii. Primeste limonada intr-un fel de carafa foarte simpatica.

16 iulie (vineri) Dupa amiaza, intilnire cu Io.Br. Doua ore mai tirziu, cu G.U. & Nel. la aceeasi terasa din P-ta Operei.

17 iulie (simbata) La mall la Carturesti (si nu numai). Mi-am luat audio-book Craii de Curtea-Veche citita de Plesu (o bijuterie!), o cartulie draguta de Alex Stefanescu (Barbat adormit in fotoliu), un DVD cu Iacob de Daneliuc si un album foto Transilvania.
Pe la prinz ajung in T. m. & n. Mincam tort de ziua lui A. (pt ieri).
Seara, numai eu, cu O. la terasa (aceeasi de ieri). Acolo, intilnire intimplatoare si amuzanta cu G.U. & Nel. care se asezau cu un grup numeros de prieteni la masa de alaturi. Inca si mai uimitoare e intilnirea cu De.St., colega de liceu pe care n-o mai vazusem de, poate, 20 de ani.

18 iulie (duminica) Finalizat bagajele. Trebuie sa renuntam la o groaza de carti. Mort de caldura. Mi-e mila (nu doar din cauza caldurii) de cei care ramin.

19 iulie (luni) Plecat din T. La 4 dimineata, cu bagaje in trei masini. Pe aeroport, dupa check-in, m. ne ia la pupat la rind si, din inertie si pentru ca nu vedea bine din cauza lacrimilor, era sa-l pupe si pe n., care se bagase, la poanta, intre noi. La imbarcare, in avion, in difuzoare - Dunarea albastra. Leit ca in 2001: A Space Odyssey; mai lipsea doar stiloul plutind in zero-gravitatie. Escala la Viena. Iesit din aeroport cu F. sa vedem orasul. Din Morzinplatz pe jos prin Praterstern pina pe Reichsbrücke. Ne oprim exact la jumatatea podului care incaleca Dunarea. Sub noi, marele fluviu, reglementat de spiritul germanic sa curga rectiliniu (vezi JKJ, 12 iulie), seamana cu o uriasa carpeta de apa miloasa, maro, curgind neasteptat de vioi. Apoi, cu metroul (aglomerat din cauza navetistilor de dimineata) pina in Stephanplatz, de unde o luam pe jos. Foarte pe scurt, vazut Hofburg si celelalte palate si cladiri demonstrind forta imperiului (desi, ca toate imperiile, si acesta a avut partea lui de ticalosii asa incit admiratia pentru ceea ce vad e mereu temperata de gindul ca aceste splendori si maretii s-au construit, fatal, pe cruzime si nenorociri). Ma bucur ca F. imi atrage atentia la "the double-headed eagle", simbol ubicuu. Inseamna ca e un observator atent, documentat si, mai ales, interesat. De fapt, el a fost cu ideea sa ne invingem lenea si sa iesim din aeroport. La intoarcere prindem ultimul autobuz inainte de ora prevazuta pentru boarding. Transpiratie si emotii - antipodul calmului englezesc al unui Phileas Fogg.

Ajuns acasa, constat ca m-am ingrasat 5 lbs.

* * *
In noaptea de dupa: somn greu; la un moment dat ma trezesc si stau prostit vreme indelungata, incapabil sa-mi dau seama in ce pat ma aflu, in ce oras sint, in ce tara am ajuns. Parca nimic nu se potriveste perfect, dar ajung la concluzia ca "Tara Hategului" trebuie sa fie raspunsul cel mai aproape de adevar. Apoi, spre dimineata, un fel de cosmar: un ghiseu de control al pasapoartelor si cind trebuie sa le pun pe ale noastre in fata vamesului, constat ca pe counter se mai afla alte citeva pasapoarte. Ezit sa le pun pe ale noastre in gramada cu acte straine. Si cu cit ii atrag mai mult atentia vamesului asupra situatiei, cu atit teancul se face mai mare.