Ziua a VII-a Ziua a VIII-a Ziua a IX-a Ziua a X-a Ziua a XI-a)
Astazi am fost la Centre Georges Pompidou,
dar chiar inainte sa intram in cladire ne-am oprit sa cascam gura la acesti mongoli care cintau din gît:
Apoi am intrat si am urcat si coborit intre etaje prin tuburile de sticla de pe fatada:
Cind ne saturam de arta din salile din interior, ieseam pe terasele care dadeau inspre trei din cele patru zari.
Asa era decorat antreul biroului lui Georges Pompidou:
Nu prea ne place sa fotografiem arta pentru ca oricum se gasesc pe Internet fotografii mult mai bune decit cele pe care le putem face noi. Totusi, nu ne-am putut abtine si am fotografiat aceste lemne ale lui Andrei Cădere,
IKB
un tablou de Kandinsky care mi-a placut foarte mult (pentru ca
si aceasta piatra slefuita frumos
Dupa ce am iesit din muzeu ne-am intins ca sopirlele pe pietrele calde din fata intrarii
Cum stateam asa, relaxati, F simte ca il jeneaza ceva la picior si, uitindu-se mai bine, descopera o mica crapatura in talpa pantofului. Lucreaza el ce lucreaza pe acolo si numai ce-l vedem scotind din grosimea talpii o banda metalica ruginita lunga de-o jumatate de palma. Urmeaza dezbatere aprinsa cu privire la originea obiectului misterios: fusese colectat de pe strada sau facea parte din armatura pantofului? Compar flexibilitatea talpilor celor doi pantofi; parca nu e nicio deosebire. Mister.
Apoi ne-am ridicat alene si am intrat in mica cladire patrata aflata la douazeci de pasi in spatele nostru, intr-un colt al pietei, cladire careia nu ii aruncasem nicio privire, dar care era, de fapt, motivul principal pentru care venisem aici: Atelier Brancusi (pe al carei zid, fireste, nationalistii romani au pictat caciula pe 'â' si codita sub 'ş'). Erau doar patru incaperi. In prima, citeva bucati de coloane infinite terminindu-se in tavan, intr-un colt, trei cocosi de ghips uriasi, pe laturi, pasari in vazduh, in mijloc, un peste etc. In a doua incapere, iarasi cocosi, dar mai mici, alte pasari, o foca, o negresa, domnisoare, semineul etc. Din pacate, in locul in care schema de pe perete arata ca trebuia sa se afle Printesa X era o muza. In a treia camera era atelierul de lucru, dar si camera de locuit. Pe pereti, scule de cioplit - dalti, ciocane, fierastraie fioroase -, intr-un colt o soba, iar pe alt perete, surprinzator, o trusa de crose de golf. Undeva, o chitara. In ultima camera, tot o camera de lucru: o abundenta de pasari de ghips, multe neterminate, altele abia schitate, altele, probabil, nereusite, fie in picioare, fie trintite pe podea. Am stat mult aici; era sfirsitul zilei si nu aveam nimic altceva in program. Nimeni nu vorbea. Unii faceau poze; in dreapta, pe banca, un japonez desena interiorul camerelor.
Dupa ce paznicii ne-au scos din Atelier ne-am plimbat pe bulevardul Etienne Marcel pina in Place des Victoires de unde am continuat spre vest. Ne-am abatut la galeriile Vivienne si am terminat plimbarea in fata Operei. Desi e frumos si pe aici, mie imi place mai mult pe malul sting: acolo pare ca orasul ii face pe oameni sa-si petreaca viata in strada, aici, inauntrul caselor inalte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu