Ziua a VII-a Ziua a VIII-a Ziua a IX-a Ziua a X-a Ziua a XI-a)
Am fost în Sainte-Geneviève-des-Bois, la vreo jumătate de oră de mers cu trenul spre sud.
Prin contrast cu Père Lachaise, unde criptele înalte şi sure sînt ca nişte fantome şi aproape că îţi dau senzaţia că te plimbi pe tărîmul morţilor, cimitirul rus din Sainte-Geneviève-des-Bois e mai "uman", mai paşnic, mai ca pe la noi.
La înapoiere, cînd ne apropiam de Paris şi, din tren, am revăzut Sena, a fost ca şi cum ne întorceam acasă.
Am făcut încă o tentativă de a vizita Opera, dar întrucît sala mare era închisă pe motiv de repetiţii, preţul de 9 eurodolari pentru vizită ni s-a părut o furăciune aşa că am renunţat. Poate data viitoare cînd mai mergem în Paris (pentru că vom mai merge, asta e sigur).
De la Operă ne-am abătut la o Brioche Dorée şi, coborînd la subsol, la toaletă, am regăsit scările în spirală care, pentru noi, au devenit o caracteristică a Parisului tot aşa cum în California găseam şosele în serpentină peste tot pe unde umblam. Pe interminabile scări în spirală am urcat în Arc de Triomphe, am coborît în catacombe, am urcat în Sacré-Cœur şi tot la scări în spirală te duce gîndul văzînd ieşirea din staţia de metrou Cité, gigantic cilindru vertical cu pereţii căptuşiţi cu plăci de metal.
Apoi am facut o pauză scurtă de odihnă pe băncile din curtea Luvrului, unde, în ciuda protestelor repetate că "Je ne parle pas français!" un domn insista să ne explice că statuile de pe cladire nu fuseseră aduse de altundeva şi aplicate pe ziduri, ci fuseseră sculptate chiar acolo, în locul în care se găseau, adică un lucru făcut aşa cum se cade, nu de mîntuială, cum se face pretutindeni în vremurile noastre netrebnice.
Înainte să ajungem la hotel am intrat în micuţul magazin de pe lîngă Café de Flore să cumpar un cadou pentru A. Cînd vînzătorul m-a vazut că-mi pun înapoi portmoneul în buzunarul de la spate mi-a atras atenţia că nu fac bine şi că trebuie să-l pun în buzunarul din faţă, ca să mă feresc de "le pickpocket" care mişună prin piaţă. Dar cînd a venit să mă conducă pînă la ieşire am început să cred că poate pe mine mă bănuia ca sînt "le pickpocket", aşa cum eram în tricou verde, cu rucsac în spate, neras, cu privirile rătăcite de groaza că nu mai găsesc magazinul deschis la ora aia, în contrast puternic cu clienţii eleganţi de adineaori.
Seara, iarăşi drum prin St. Germain des Prés, Rue de Buci etc. pînă în St. Michel. Începuse weekendul şi erau mai mulţi turişti, mai multă animaţie. La restaurant, la masa din faţă, o domnişoară singură aşteptînd, probabil, aventura vieţii la Paris.
Pe drumul de întoarcere la hotel am cumpărat o bezea (meringue) uriaşă. Ne-a fost milă s-o mîncăm imediat, aşa că mai întîi i-am făcut o poză şi apoi am luat-o cu noi pînă în Toronto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu