Ziua a VII-a Ziua a VIII-a Ziua a IX-a Ziua a X-a Ziua a XI-a)
Azi am fost înăuntru la Notre-Dame.
S-a nimerit că am prins slujba de dimineaţă şi a fost spectaculos. Aproape că vezi cum spaţiul imens de sub bolta înaltă se umple de sunetul dens al orgii.
Apoi am ieşit şi am înconjurat catedrala, fără să ne putem dezlipi privirile de frumuseţea ei.
Apoi am mers în cimitirul Père Lachaise. Mormintele sînt bogat decorate, dar sumbre, încît aproape că îţi fac frică, aşa că de multe ori am preferat să mă gîndesc mai degrabă la meşterii necunoscuţi care au sculptat monumentele, decît la morţii importanţi îngropaţi acolo.
A fost obositor pentru că terenul era în pantă şi accidentat, aproape ca la munte,
iar cimitirul este întins, deşi, văzînd ce suprafaţa redusă ocupă unele cripte sau monumente îţi dai seama ce mic e corpul unui om după ce moare.
Am văzut mormintele unor oameni faimoşi - Alfred de Musset,
Miguel Ángel Asturias,
Abélard & Héloïse,
Balzac,
Proust -,
dar, spre ruşinea noastră, am ajuns la mormîntul lui Chopin (decorat, fireşte, de naţionaliştii polonezi cu panglici alb-roşii),
dar nu şi al lui Enescu.
Chiar azi se împlineau exact 40 de ani de la moartea lui Jim Morrison, aşa că era mare îmbulzeală în jurul mormîntului (pe străduţele din preajma cimitirului se vindeau tricouri inscripţionate special cu ocazia evenimentului).
Un alt mormînt foarte popular (mai ales printre doamne şi domnişoare) era cel al lui Oscar Wilde:
După un prînz la o terasă în zona fîntînii Saint Michel,
ne-am petrecut dupa-amiaza în Musée Cluny. Iarăşi vitralii, iarăşi sculpturi, căldură, arce ogivale şi săbii, semi-obscuritate şi moleşeală, artă medievală, dureri în şolduri, tapiserii, aparate de fotografiat, cărţi vechi, junghiuri, torturi...
De la muzeu am plecat direct la hotel; cina în pat, sfîrşiţi.
