Horia's Travels: Retezat 2021 - A treia zi: Judele

Vineri

Din jurnalul în direct:

"A fost o noapte lungă. Deci m-am culcat la 8:30. M-am trezit la 12:30, am mîncat biscuiți și am ascultat un cîntec de Vangelis. M-am trezit la 7:30: ceață groasă peste lac. M-am culcat la loc. M-am trezit iarăși la 9:30: ceață și mai groasă. Eram convins că-mi voi petrece ziua în cort, să mă feresc de frig, dar am văzut că din V. Lăpușnicului se ridica ceața. Era o luptă între ceața albă ascendentă din sud și negura adusă de vînt peste Curmătura Bucurei. M-am înfolofolit ca pt. Mt. Athabasca și am pornit la drum pt. că sudul părea să cîștige lupta ceților.

La 11:32 am fost atins de prima rază de soare, înainte de Tăul-fără-nume de dinainte de Tăul Porții.

Am avut emoții la urcușul pe vîrf, dar mi-am zis că e acum ori niciodată.

[La scurt timp după plecarea din Șaua Judele, cînd poteca părea să traverseze prin dreapta, pe deasupra prăpastiei] mi-am adus aminte că trebuie să țin stînga (partea dinspre Rezervație).

Cea mai grea a fost o porțiune verticală de cam 3 metri. Am urcat-o fără bețe, pe care le-am abandonat, după care mi-am luat seama și am coborît-o pe jumătate ca să le recuperez.

După aceasta au mai fost 2 praguri și apoi o curbă expusă, după care văzînd [brusc, la vreo douăzeci de metri, drept în față] parul care marca vîrful și că ce urmează e lipsit de pericole, aproape am strigat de bucurie."

Ajuns lîngă par, mi s-a părut că o ridicătură stîncoasă aflată în prelungirea crestei la vreo zece metri mai încolo este mai înaltă decît vîrful oficial, dar cum pînă acolo poteca era oarecum expusă și cum eram sătul de senzații tari, am renunțat să merg mai departe, deși îndoielile cauzate de chestia asta aveau să mă supere un pic în zilele următoare.

Vremea se făcea din ce în ce mai frumoasă, soarele devenea din ce în ce mai vizibil, deși vîrful Retezat nici acum nu se scuturase de norii groși care-l ascundeau.

Am stat 40 de minute pe vîrf admirînd peisajul în toate direcțiile. Pregătindu-mă de coborîre, mi-am luat cu melancolie adio de la vîrful pe care nu mai aveam intenția să-l urc vreodată.

Am coborînd porțiunea verticală cu răbdare, avînd grijă să am tot timpul trei prize (nu ca în vară, la coborîrea de pe chockstone de pe Bow Hut Route).

La întoarcere, după ce am trecut de Tăul Agățat, am continuat să urmez poteca în coborîre căutînd variantele cele mai ușoare, pînă cînd mi-am dat seama că mă scotea spre Lacul Florica și a trebuit să urc înapoi pînă la bifurcație. La Tăul Porții m-am întîlnit cu o pereche mai în vîrstă decît mine care urcau spre Șaua Judele. Ținînd cont de ce mi-au spus, că în afară de ei, nu mai exista nimeni la Bucura, după ce i-am văzut ajungînd pe malul Tăului Agățat m-am dezbrăcat și am făcut baie în lac, după care m-am întins pe stîncile însorite. De aici mă uitam spre vîrful Judele, dar îmi părea iarăși la fel de străin ca întotdeauna, nu aveam senzația aceea pe care o avusesem cu alte vîrfuri, că "Uite, cu ceva timp în urmă eram acolo, sus".

Am urcat apoi pieziș (adică încercînd, pe cît posibil, să țin curba de nivel) în Curmătura Bucurei pentru telefoane. Căldările nordice erau tot în ceață, vîrful Retezat tot invizibil. Era frig și am început coborîrea reînfofolit cu toate hainele pe care le aveam și cu mănuși de schi pe mîini.

Ajungînd pe malul Bucurei m-am reîntîlnit cu perechea de mai devreme. Fuseseră pe Sîntămăria și coborîseră "pe un scoc care de aici nu se vede și nu vi-l recomand pentru că pe unele porțiuni e înclinat la 50 de grade". Deși mai bătrîni, erau mai sprinteni decît mine și țopăiau cu agilitate pe bolovanii de pe malul lacului, deși doamna părea foarte pasivă și supusă, cam ca personajul Cocăi Bloos din După-amiaza unui torționar.

De dimineață, cortul verde al tipului solitar dispăruse, ca la Pietrele, pe nesimțite, dar peste zi mai veniseră cîțiva turiști care își instalaseră corturile. Nu am vorbit cu nimeni, poate doar saluturile obișnuite. Șoarecele din seara precedentă îi vizita și pe ei pentru că după ce am intrat în cort le-am auzit întruna vocile puternice mirîndu-se de el.

M-am culcat încă și mai devreme decît în seara precedentă, pe la 8 fără un sfert. Am adormit ușor, fără probleme, pentru că, odată ce m-am băgat în sacul de dormit, am început să-mi citesc din blogul de călătorii postarea despre excursia din octombrie 2021 în Retezat, cînd am petrecut, ca niciodată, cinci nopți la Bucura.

Timpi:
L. Bucura 11:05 - T. Porții 11:45 - T. Agățat 12:15 - Vf. Judele 1:15
Vf. Judele 1:55 - T. Porții ~3:30
T. Porții 4:00 - Curm. Bucurei ?
Curm. Bucurei ? - L. Bucura ?