Partea a II-a: Slănic Moldova
Partea a III-a: Retezat, prima zi
Partea a IV-a: Retezat, a doua zi
Partea a V-a: Retezat, a treia zi
Partea a VI-a: Vinerea
Cîteva poze de la Slănic.
Timpul ne-șahist ni-l petreceam la cramă, iar cel mai fain lucru de acolo era păstrăvul prăjit cu mămăligă și brînză la burduf. Pe pereţi erau agăţate blănuri de animale și în primele seri încercam să-mi închipui cum arăta animalul care fusese îmbrăcat în respectiva blană. Cînd reușeam, reconstituirile erau hidoase în așa măsură că-ţi trecea pofta de mîncare, dar cel mai groaznic a fost ursul al cărui blană era drept în faţa mesei noastre. Purtătorul acelei blăni trebuie să fi fost o fiinţă extraordinar de pocită. Era monstruos, era neverosimil, era un animal fantastic!... Stai puţin, blana aia nu e de urs, ci de mistreţ?! Ăia nu sînt ochii, ci urechile?!
Într-o dimineaţă am auzit acolo o melodie populară tare simpatică, ale cărei versuri sunau cam așa:
Și îi plașe găinuţa rumenită la cuptor
Da' îi plașe și mîndruţa roșioară-n obrăjor
Tare m-aș bucura să-mi spună cineva cum se cheamă cîntecul și cea care-l cîntă. Poate-l găsesc pe YouTube...
În noaptea de după prima partidă jet lag-ul nu m-a lăsat să adorm și pe la 1 noaptea n-am mai rezistat, m-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat tiptil și am pornit spre cramă. Era închisă, dar lîngă ea era un night club. Mi-am luat o sticlă de vin, m-am întins pe o canapea și m-am uitat la copiii ăia simpatici cum dansau. Am stat pînă după 3, iar dimineaţa, la 9, aveam rundă.
În rest, nu mai ţin minte nimic. Doar să fi stat în cameră și să fi ascultat Sigur Rós în timp ce gîndurile îmi fugeau la partida care urma? Pare incredibil, dar cred că chiar așa s-a și întîmplat.
Oricum, cel mai interesant lucru a fost excursia la salina de la Tg. Ocna. Autobuzul călătorește preţ de 7 minute pe sub pămînt pînă la intrarea în galerie.
De la Slănic nu am mai venit cu trenul, ci cu mașina. O călătorie interesantă. Pe serpentinele Carpaţilor Orientali, pe E574 după Oituz, mi-a venit o poftă nebună să conduc. De necaz că nu pot, mi-am băgat nasul în harta uriașă a lui O. și am mîncat kürtőskalács. Apoi O. a fost drăguţ și a cedat rugăminţilor noastre de a intra în Brașov.
După o pauză de bere în Piaţa Sfatului ne-am continuat drumul spre vest. Vremea era dubioasă, iar eu aveam de gînd să pornesc a doua zi în Retezat... Toată porţiunea de drum am făcut-o cu gîtul întors spre stînga, către culmile munţilor Făgăraș care apăreau deasupra norilor. Abia în Voila m-am întors un pic spre dreapta. Intrarea pe Transfăgărășan era schimbată, dar în rest îmi aminteam localităţile, locurile, chiar curbele. La răscrucea unde se face drumul spre Valea Oltului mi s-a părut că recunosc, la marginea construcţiilor moderne, vechiul "borcan" din care miliţianul trebuia, chipurile, să supravegheze circulaţia. Ar fi fain să fie păstrat pe motive istorice... Înainte de Sebeș facem o pauză și nu mă pot abţine să nu mă cocoţez pînă pe terasamentul înalt al autostrăzii care se construiește. Dedesubt, traficul aglomerat al șoselei vechi, dar aici, pe platforma de pămînt bătătorit sînt singur și șef peste toate. În aerul înserării libertatea e totală. Dar n-am curaj și mă întorc cu spatele...
Continuare:
Partea a III-a: Retezat, prima zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu